Orice persoana are dreptul sa dispuna de ea insasi astfel incat se poate spune ca poate dispune si de imaginea sa asa cum doreste. Dreptul la propria imagine comporta facultatea pentru individ de a se opune publicarii imaginii sale fara consimtamantul sau.<\/p>\n

 <\/p>\n

Imaginea exprima caracteristicile exterioare, fizice ale persoanei si nu insusiri comportamentale. Este vorba de trasaturile fizice ale persoanei, dar notiunea a fost extinsa si la voce, care este considerata a fi un atribut al personalitatii.[1]<\/p>\n

 <\/p>\n

Natura juridica a dreptului la propria imagine este controversata. Opinia dominanta este aceea potrivit careia acest drept deriva din dreptul la viata privata<\/strong>, respectul acesteia presupunand si respectul imaginii fiecarei persoane.<\/p>\n

 <\/p>\n

In schimb, exista si pareri conform carora dreptul la propria imagine are anumite particularitati care ii imprima o anumita independenta fata de dreptul la viata privata. Dupa cum remarca unii autori, \u201enu se poate pune semnul egalitatii intre faptele cere lezeaza dreptul la propria imagine<\/strong> si cele care lezeaza viata privata, deoarece nu este exclus ca intre imaginea reprosata si viata privata sa nu existe nici o legatura\u201d[2]<\/p>\n

 <\/p>\n

Constitutia Rom\u00e2niei limiteaza, prin art. 30 alin. (6), exercitiul libertatii de g\u00e2ndire si de exprimare, potrivit caruia libertatea de exprimare<\/strong> nu poate prejudicia demnitatea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.<\/p>\n

 <\/p>\n

Un caz in jurisprudenta recenta este cel al Cameliei Potec, campioana olimpica la \u00eenot de la Atena. Sportiva a formulat o cerere de chemare in judecata impotriva revistei \u201eCosmopolitan\u201d solicitand desp?gubiri de 150.000 de euro.<\/p>\n

 <\/p>\n

Cauza acestei actiuni este folosirea de catre revista a imaginii si a numelui sportivei pentru a face reclam? unor produse cosmetice, \u00eenc?lcandu-i-se astfel dreptul la imagine si dreptul la nume al acesteia. Camelia Potec a aratat \u00een actiunea dedusa judecatii ca a fost aleasa sa reprezinte \u00een Rom\u00e2nia imaginea marcii \u201eOmega\u201d. In scopul promovarii, elvetienii au invitat pe reprezentantii revistei Cosmopolitan \u00een Elvetia, la St. Moritz. Sportiva sustine ca redactorul acestei reviste, \u00een loc sa se intereseze de relatia Potec \u2013 Omega, s-a limitat la a se interesa de produsele cosmetice pe care Camelia Potec le foloseste. Sportiva sustine in actiune ca in interviu nu a indicat vreo marc? de produse cosmetice preferata.<\/p>\n

 <\/p>\n

Dup? evenimentul din Elvetia, \u00een revista Cosmopolitan a aparut un articol conform caruia se sustine ca sportiva ar prefera anumite marci: Wella, Vichy si Garnier \u2013 care de altfel au fost promovate in aceasta revista alaturi de imaginea ei.<\/p>\n

 <\/p>\n

De asemenea, sportiva sustine faptul ca fotografia publicata este o preluare neautorizata a unei fotografii de pe site-ul Omega.<\/p>\n

 <\/p>\n

Pentru faptele expuse, Camelia Potec sustine ca i s-au \u00eencalcat \u201e\u00een mod flagrant si evident dreptul la viata privata, \u00een dimensiunea dreptului la imagine prin deturnare si denaturare, precum si dreptul la nume, prin explorare comerciala neautorizata\u201d[3].<\/p>\n

 <\/p>\n

Potrivit reclamantei, faptul ca pe pagina de internet a elvetienilor exista fotografia respectiva nu conferea p\u00e2r\u00e2ailor dreptul de a prelua imaginea, dreptul de a interveni asupra fotografiei afect\u00e2nd integritatea acesteia prin trunchiere ?i dreptul de publicare a ei \u00een alte scopuri dec\u00e2t asocierii exclusive cu marca Omega.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen ceea ce priveste dreptul la imagine, sportiva consider? ca acesta i-a fost \u00eencalcat prin asocierea neautorizata cu produse \u00een scopul comercializarii. In dosar, reclamanta face referire si la practica franceza \u00een domeniul \u00eencalcarii drepturilor conexe dreptului de proprietate intelectuala. Potrivit acestora \u201eutilizarea imaginii unei persoane publice \u00een scopuri comerciale este supusa autorizarii exprese\u201d.<\/p>\n

 <\/p>\n

Camelia Potec sustine ca aceste fapte intra \u00een sfera ilicitului civil si atrag raspunderea civila delictuala a celor \u00een culpa. \u00cen ceea ce priveste daunele solicitate, Camelia Potec le evalueaza la 150.000 de euro.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen afara de daunele materiale, campioana olimpica mai cere si daune morale. Astfel, pentru \u201esuferinta psihica\u201d produsa de aparitia \u00een revista a faptului ca ar folosi crema de fata Vichy sau sampon Garnier, Camelia Potec mai solicita suma de 30.000 de euro.<\/p>\n

 <\/p>\n

Trecand peste intrebarea daca suma respectiva este sau nu justificata, ramane intrebarea daca si in ce temei se poate initia o actiune in pretentii in vederea obtinerii de despagubiri pentru incalcarea dreptului la propria imagine.<\/p>\n

 <\/p>\n

O prima reglementare a dreptului la propria imagine, chiar daca sub titlul \u201eprotectia portretului\u201d o gasim in cap.11, art.88 al Legii nr.8\/1996 privind drepturile de autor.<\/p>\n

 <\/p>\n

Conform acestor dispozitii, difuzarea unei opere care contine un portret necesita autorizarea persoanei reprezentata in acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul operei respective nu are dreptul sa o reproduca sau sa o comunice public fara consimtamantul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani dupa moartea sa.<\/p>\n

 <\/p>\n

In schimb, in lege sunt prevazute si exceptiile de la necesitatea consimtamantului: \u201econsimtamantul nu este necesar daca persoana reprezentata in portret este de profesie model sau a primit o remuneratie pentru a poza<\/i>\u201d. Totusi, legea privind drepturile de autor stipuleaza expres ca, in aceasta situatie, autorizarea nu este necesara doar \u201ein lipsa unei clauze contrare\u201d<\/i>. Rezulta ca daca persoana in cauza solicita expres ca imaginea sa sa nu fie data publicitatii, jurnalistul va trebui sa tina cont de aceasta cerere.<\/p>\n

De aseamenea, legea 8\/1996 mai precizeaza ca autorizarea nu este necesara nici pentru difuzarea unei opere care contine portretul:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201ea) unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice; <\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

b) unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica.\u201d<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

Conform legii drepturilor de autor, constituie opere protejate operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. Deci publicarea fotografiilor reprezentand sau continand portretul unor persoane, difuzarea unor filme continand astfel de imagini necesita autorizarea celui reprezentat.<\/p>\n

 <\/p>\n

O problema privind aspectul dreptului la propria imagine ar fi ca legea 8\/1996 nu este foarte clara in privinta a ceea ce ar trebui sa se inteleaga prin \u201eportret\u201d. Definitia DEX-ului ar fi \u201ereprezentare (prin desen, pictura, gravura) a unei persoane; chip. 2) descriere orala sau scrisa a unei persoane. 3) (\u00een literatura) \u00eenfatisare si tipizare artistica a personajului unei opere<\/i>\u201d.<\/p>\n

 <\/p>\n

Desi necuprinsa in definitia portretului, fotografia este in momentul de fata cea mai utilizata forma a portretului, astfel incat publicarea neautorizata a unei fotografii intr-o revista incalca prevederile legii privind dreptul de autor.<\/p>\n

 <\/p>\n

In cazul portretului realizat prin fotografie sau prin alt procedeu analog trebuie avute in vedere si dispozitiile cuprinse in art.85-87 din legea 8\/1996 care se refera la utilizarea operelor fotografice.<\/p>\n

 <\/p>\n

O alta reglementare aplicabila dreptului la propria imagine este legea privind publicitatea nr.148\/2000 care interzice publicitatea care:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201ef) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnittaii si vietii particulare a persoanelor\u201d<\/i>.<\/p>\n

 <\/p>\n

De asemenea, art. 16 din Codul de practica in publicitate prevede ca \u201dReclamele nu trebuie sa prezinte sau sa faca referire la persoane \u2013 private sau publice \u2013 fara acordul prealabil al acestora\u201d.<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

In acelasi domeniu mai este incidenta Decizia CNA nr. 248\/2004 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine.<\/p>\n

 <\/p>\n

Decizia CNA se aliniaza acquis-ului comunitar in materie, instituit de Directiva europeana Televiziunea Fara Frontiere, si practicii europene: autoritatile europene de reglementare in domeniul audiovizual impun posturilor de radio si de televiziune sa respecte drepturile persoanei cu privire la viata sa privata, propria imagine, onoarea si reputatia sa \u2013 asa cum sunt stabilite prin lege si jurisprudenta.<\/p>\n

De asemenea, Rezolutia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei 1003\/1993, privind Etica jurnalismului precizeaza: \u201cIn cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte prezumtia de nevinovatie. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata<\/i>.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Folosirea de catre o televiziune, radio sau revista a numelui unei persoane alaturi de o marca de produse sau servicii fara acordul acestei persoane constituie in fapt publicitate mascata. Aceasta utilizare a numelui\/imaginii unei persoane se face in scopul influentarii publicului de a asocia marca respectiva cu persoana care de obicei nu este numai foarte cunoscuta ci are si o reputatie pozitiva.<\/p>\n

 <\/p>\n

Publicitate mascata este definita de legea audiovizualului nr. 504\/2002 astfel cum a fost modificata de legea 402\/2003 ca fiind \u201eprezentarea \u00een programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, marcilor comerciale sau activitatilor unui producator de bunuri ori prestator de servicii, daca aceasta prezentare este facuta \u00een mod intentionat de radiodifuzor, \u00een scop publicitar nedeclarat, si care poate crea confuzie \u00een r\u00e2ndul publicului cu privire la adevaratul sau scop; o asemenea forma de prezentare este considerata intentionata mai ales atunci c\u00e2nd este facuta \u00een schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar\u201d<\/i> si potrivit aceleiasi legi constituie contraventie.<\/p>\n

Intrucat intotdeauna un articol oricat de mic, dar neinsotit de semnul distinctiv pentru materialele publicitare (litera P intr-un cerc), va avea un impact mult mai mare in randul cititorilor decat o reclama care va ocupa in pagina cam acelasi spatiu ca si articolul respectiv, tentatia va fi de a folosi publicitatea mascata.<\/p>\n

 <\/p>\n

De cele mai multe ori jurnalistii se apara invocand dreptul la informare publica. Demarcarea clara a unei informatii ca fiind de interes public tine de politica editoriala a fiecarui canal mass-media, de targetul acestuia si, nu in ultimul rand de subiectivismul editorului, pentru ca acesta este independent. Consiliul National al Audiovizualului nu reglementeaza prin nici o decizie ce inseamna interes public si care sunt acele informatii care pot fi considerate de interes pentru public, atunci nu sunt publicitate mascata.<\/p>\n

Pentru a putea fi catalogata drept publicitate mascata, o informatie trebuie sa fie plasata in acel context cu intentia de a face publicitate, sa prezinte avantajele unui produs sau serviciu si sa prezinte doar calitatile acestuia, fara a vorbi de defecte. Iar toate acestea trebuie dovedite ca fiind intentionate pentru a putea cataloga o informatie ca a fi publicitate mascata.<\/p>\n

 <\/p>\n

Relevant in materia dreptului la propria imagine este si art. 94 din Legea 8\/1996 astfel cum a fost modificata care prevede ca \u201esunt recunoscuti si protejati, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artistii interpreti sau executanti, pentru propriile interpretari ori executii, producatorii de inregistrari sonore si producatorii de inregistrari audiovizuale, pentru propriile inregistrari, si organismele de radiodifuziune si de televiziune, pentru propriile emisiuni si servicii de programe\u201d<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

In sensul legii privind dreptul de autor, prin \u201eartisti interpreti\u201d sau \u201eexecutanti\u201d se intelege: \u201eactorii, cantaretii, muzicienii, dansatorii si alte persoane care prezinta, canta, danseaza, recita, declama, joaca, interpreteaza, regizeaza, dirijeaza ori executa in orice alta modalitate o opera literara sau artistica, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de marionete\u201d<\/i>.<\/p>\n

Acesti artisti au dreptul moral de a pretinde recunoasterea paternitatii propriei interpretari sau executii si dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol si la fiecare utilizare a inregistrarii acestuia.<\/p>\n

 <\/p>\n

Pe langa drepturile morale, legea dreptului de autor prevede si modul de calcul al drepturilor patrimoniale, artistul interpret sau executant avand dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice \u00a0distribuirea interpretarii sau a executiei fixate.<\/p>\n

 <\/p>\n

O alta problema in cadrul dreptului la propria imagine, ar fi dreptul la nume, in special al numelor personalitatilor. Dreptul la nume este un drept nepatrimonial, neevaluabil in bani.<\/p>\n

Nu exista o definitie legala a numelui dar prin reglementarea structurii, dobandirii, modificarii si a schimbarii acestuia legea ofera elementele necesare definirii sale. Pe baza acestor elemente in literatura juridica au fost propuse mai multe definitii ale numelui, dintre care o retinem pe cae conform careia numele este \u201eacel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul<\/b> omului de a fi individualizat, in familie si in societate, prin cuvintele stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie.\u201d<\/i><\/p>\n

Numele are o structura si aceasta este stabilita de art. 12 alin (2) din Decretul nr. 31\/1954. Conform dispozitiei legale citate \u201eNumele cuprinde numele de familie si prenumele\u201d<\/i><\/p>\n

Ce se intampla insa daca o societate foloseste fara drept numele unei persoane in scopul de a obtine avantaje patrimoniale?<\/p>\n

 <\/p>\n

De exemplu, numele \u201eDoroftei\u201d a fost folosit pentru o scurta perioada de timp (in 2003) ca marca a unor produse din tutun. Desi fara a fi inregistrata, marca respectiva compusa din numele \u201eDoroftei\u201d se poate spune ca este notorie.<\/p>\n

In cazul in care tigarile respective incepeau sa fie puse in vanzare, societatea producatoare ar fi profitat in mod injust si neloial de numele cunoscutului campion mondial la box. Notificata, societatea respectiva a renuntat imediat la folosirea marcii \u201eDoroftei\u201d.<\/p>\n

 <\/p>\n

Tinand cont de faptul ca pentru a face o marca sa fie cunoscuta de public trebuie investiti foarte multi bani si de asemenea, timp, este de asteptat ca diverse companii sa profite de numele cunoscut al unei personalitati (indiferent din ce domeniu) pentru a-si asocia marca de numele sau imaginea respectivei personalitati, in scopul de a obtine avantaje neloiale daca nu vor intelege ca in schimbul folosirii numelui sau portretului personalitatii trebuie platita un anumit pret care de multe ori nu va fi mic.<\/p>\n